Arta de a face vin din bobite, locuitorii acestor meleaguri o poseda din vremuri stravechi. Popoarele tracice (Geto-Dacii) au cultivat dintotdeauna vita de vie, furnizind si altor popoare secretul prepararii vinului.

Astfel un vers din "Iliada" (sec. VIII i. Hr.) spune: "Razboinicii greci s-au dus in Tracia sa gaseasca vinul". Cu mult inainte de cultul lui Dionysos, vita de vie era bucuria popoarelor preistorice care locuiau in acest spatiu. Timp de secole vinul a constituit pentru localnici bogatia, mindria si marfa prestigioasa de schimb cu alte popoare. Poetul roman Ovidiu (43. i.Hr.-17 d. Hr.), care a fost exilat in aceste locuri, vorbeste de metoda de concentrare a vinului prin inghetare, practicata de localnici. Astfel vechii daci, nu doar beau vinul, ci si il "mincau" in sensul direct al cuvintului, la vreme de iarna pastrindu-l in stare solida.

Extinderea viilor era atit de mare pe timpul regelui Burebista (82-44 i. Hr.), incit bogatiile vinurilor atrageau popoarele migratoare. Atunci Burebista, povesteste istoricul grec Strabo, prin glasul marelui preot Deceneu, a dat ordin a fi stirpite toate viile de pe intinsurile tarii. Dar, cum zice un proverb: "Vita de vie tot invie". Cind romanii anexeaza aceasta tara (sec. I d. Hr.) descopera aici o viticultura infloritoare si o vinificatie cu traditii.

Odata cu constituirea Moldovei ca stat insisi domnitorii tarii stapinesc podgorii intinse. Primele institutii de cultivare a vitei de vie si de vinificatie au fost si manastirile Moldovei. Vinul de impartasanie presupunea inalta calitate a licorii, considerate in aceste locuri de provenienta dumnezeiasca. Vinul, alaturi de cereale, a figurat printre primele articole de export. Dimitrie Cantemir (1673-1723) mentioneaza in "Descrierea Moldovei" ca in secolul al XVIII-lea vinurile moldovenesti erau foarte cautate de negustorii rusi, polonezi, cazaci, unguri si transilvaneni. Vinul era pastrat si exportat in vase de stejar. Stejarul moldovenesc, apreciat de straini pentru ca nu facea cari, era folosit la prepararea vaselor, ce prelungeau viata vinului, de la o recolta la cealalta. Acest mariaj simbolic al vitei de vie si a tulpinii de stejar, sta si astazi la baza producerii vinicole. De regula, este folosit doar stejarul care a implinit sau e pe cale a implini cel putin o suta de ani. Calitatile acestui arbore, se zice, se transmit astfel prin intermediul bauturii si celui care o consuma. Vinul de calitate e pastrat si azi in butoaie de stejar, sau – daca e vorba de cantitati mari – in vase de otel inoxidabil cu aplicarea materialului lemnos de stejar.

La cele 142 mii hectare cultivate cu vita de vie, in ansamblu pe Republica Moldova functioneaza peste 180 de intreprinderi vinicole, facind abstractie de faptul ca fiecare locuitor al satului moldav are si el in gospodaria lui toate cele necesare – teasc, cada, butoaie – pentru producerea vinului.

Republica Moldova produce la ora actuala 12-14 milioane de decalitri de vinuri brute. Pe teritoriul ei sint delimitate 29 de centre vinicole ce prezinta unteres turistic major. E cunoscut faptul ca pentru receptiile oferite, Regina Angliei Elizabeta a II-a comanda anual o anumita cantitate din vinurile de la Purcari.

Cei care vor alege sa cunoasca republica prin intermediul Drumului Vinului nu vor regreta, ei vor putea aprecia la justa valoare diverse vinuri tinere, de consum curent, de calitate superioara, de colectie, spumante clasice, bauturi tari etc., conform preferintelor fiecaruia dintre Dumneavoastra.